Jurnal de bord. Data stelara: 101009

In loc de intro, as zice ca e tot mai greu sa “aliniem planetele” cum zice Vlad si sa iesim la un pescuit. Printr-un noroc sau rod al intamplarii totusi am reusit sa fugim cateva ore la pesti, nu la pestii de pe matasari ci la cei din Dunare.

L-am trezit pe Vlad la o ora nefireasca, nefiresc de tarziu, pe la 4.30AM :D; am aruncat barca pe masina, am legat-o cu niste chingi obosite, (mi-a venit o idee de cadou de Craciun) sperand sa nu-si ia zborul si Go! adica la drum!

Aveam de pescuit practic 5h, de la 8 la 13, si eu si Vlad avand programate diverse actiuni de caritate, pardon petreceri 😀

Intram peApa, vreme uratica, vant enervant, valuri din fata care ne stropeau si ne udau… dar deh, ca niste vikingi veritabili taiem valurile catre salaii din vis.  Care vis ne este repede spulberat de lipsa salailor, care faceau mofturi extreme, pur si simpu nu trageau si gata. Pana la urma pacalesc un strapazan, prea mic pentru o tigaie asa de mare ca a Andreei, asa ca-l eliberez.

Mai insistam, mai agatam cate un jig, mai mancam un sambure, timpul care si asa ne presa trece cu viteza, mai am o trasatura fantoma, intep cam tarziu si am un drill scurt cu un salau mai grelut care scapa. Ma oftic un pic, nu-mi place sa ma fenteze un peste, iar pestele ala a tras foarte subtil 😉  Apoi schimb partea, fac o lansare de control pe exteriorul barcii intr-un anafor de vreo 15m adancime si cum ajunge jigul pe fund, salt odata si Poc! mare trasatura de pestic nervos. Un somnic mic de 2kilo dar care prin drill si trasatura mi-a dat curaj. Facem neste poze si micului silurid , mai pescuim un pic si cum trebuia sa ne intoarcem acasa, pornim motoarele si mai facem un scurt popas intr-un alt loc inainte de a iesi la mal

Mai aveam cam 30 de minute de pescuit, altfel incepeau telefoanele cu fir rosu (neveste) sa sune tocmai de la Bucuresti.

Lansez si am repede 1,2,3 trasaturi  pe shaduri “Firetiger” de 4″ (marfa de contrabanda) si tot atatia stizosteidoni lucioperci, unul singur mai sexi 🙂

Si gata ziua! Daca va intrebati ce a prins Vlad, sau daca a fost si el la peste, va spun eu: a fost! 😀 . In masina se intreba “unde am gresit”: la singura trasatura a intepat destul de anemic, cu batul intrat in dizgratie Shikari , si a scapat pestele. Pana vine Daiwa, se recomanda rabdare si tiutun 😉
Si o info clasificata:  la iesirea la mal, Vlad se spijinea batraneste de bota lui pe care o avea de la PortaBote 😀

Ziua urmatoare, duminica, fiindca ma munceau oarece ganduri si acasa nu puteam sta, am iesit din nou si m-am antrenat cu 3 salai nu prea mari.  Asta este! Data viitoare 😉