Negura de Novembre…

November 23rd, 2009 Postat in Amici PeApa, Dunare, Pe Apa, Pescuit

Hello people!

Am asteptat luna Noiembrie tot anul…

Cei mai frumosi salai i-am prins in Noiembrie; pe frig, cand apa se raceste, cand ziua e din ce in ce mai scurta si timpul petrecut la pescuit cu atat mai pretios…

O luna de toamna, frumoasa, cu temperaturi sub 0’C dimineata si ceaţa care uneori nu se ridica toata ziua. Ei bine, pentru mine acea negura care nu se mai ridica este vremea ideala de mers la pescuit. Si nu orice pescuit, ci pescuit la salau.

Am avut iar un week-end agitat, cu sarbatori, cu aniversari,  cu sotia care are carnet de sofat de doar cateva zile si care desigur vrea sa si conduca 😀 … Le-am rezolvat pe toate, iar dimineata (mi-e jena sa spun la ce ora :D) m-am trezit cu ganduri mari.

In urma cu aproape un an (23-Noiembrie-2008) am avut un “personal best” la salau, un salau de 7,84kg… asa ca eram hotarat sa imbunatatesc recordul, daca nu cu un salau din vis (over 10kilos) macar cu unul de peste 7,84 :D.

Dar pe 22-Noiembrie-09, Dunarea era mult mai crescuta comparativ cu anul trecut, asa ca locul recordului a fost inabordabil. Cum a fi un bun pescar presupune si adaptabilitate, bineinteles ca nu am dat inapoi.

Dupa aproximativ 100km de condus prin valatuci de ceaţa ca in filmele cu vampiri 😀 am ajuns pe malul Dunarii. Afara era inca  intuneric si abia vedeai la 3m din cauza ceţii.

Cand s-a crapat de zori de zi, deja motorul Suzuki 2.5cp se incalzea  la relanti, firul era tras prin lansete; Berkley Pulse (2.4m.15-50g) si Shimano SpeedMaster (2.7m/50-100g) si am pornit pe apa, printr-o ceaţa s-o intinzi pe paine cu acelasi cutit cu care o taiai 😀

M-am ancorat cu succes, fiindca pe cote mari ancoratul poate fi o problema destul de serioasa (aici sonarul joaca un rol esential in gasirea pragului pe care sa se propteasca ancora 😉 ).

Facusem strategia sa pescuiesc aproximativ 3h intr-o zona,  pe 2 locuri, si apoi sa ma mut cativa kilometri.

Deadline-ul era ora 10. De la 7:30 pana la 9, ceaţa nu s-a lasat dusa. Apoi cerul s-a luminat brusc si soarele deja incalzea; parca era primavara.

Din pacate vremea buna si insorita nu a tinut prea mult, negura a revenit dupa aproximativ o ora, de data asta si cu un vanticel care, combinat cu umezeala, dadea o senzatie de frig.

Am pescuit cu jiguri grele, 40-50 si 70g. Pentru lanseta mea preferata, Berkley Pulse,  70g era o limita inca neincercata. Lansez  putin in fata barcii in ideea de a strecura jigul razant pe un prag (aflat la 10m adancime), la umbra caruia speram sa se adaposteasca cineva… Cineva cu dinti.

Reusesc sa tin jigul la verticala in apropierea barcii, salt si “inghet ” (timp de 2 secunde) jigul la 20cm de fund si-l cobor lent, trasatura in 70g a fost o incantare, un ciocan care a facut zgomot in lanseta! I-am dat o teapa care ar fi distrus multe lansete. Tocmai atunci trecea duios un pasager in viteza, care a lasat un adevarat tsunami in urma… astfel ca am scos salaul pe valuri :D.

Primul peste al zilei, sarit de 1kg si aproape de 5 ;), cu 10 minute inainte de termenul limita la care as fi plecat spre alte locuri, m-a facut sa schimb strategia si sa abordez locul temeinic, din mai multe unghiuri, ancorari… Nicio alta trasatura.

Se prea poate ca  ora aceea cu soare sa-i fi dat curaj singurului salau care a muscat din 70g de plumb.

Dupa alte tatonari fara alte rezultate, doar cateva tacuri anemice, am oprit, langa locul de iesire, in niste buturugi pe 7m adancime si am prins la viteza din 4 lansari 3 salai de 1,3-1,8kg.

Cum in jurul meu lumina se micsora, iar ceaţa ma inconjura de nu vedeam malul la nici 10m, am ridicat ancora si am pornit catre mal.

Noiembrie are un farmec aparte, ultimele frunze cad din copaci, ultimele pasari calatoare parasesc locurile de vara, iar salaii fac ce fac de mult: se pregatesc de iarna atacand fara mila tot ce misca :D.

E vremea salailor!

Sper sa mai ies o data pana la sfarsitul lunii…

Curaj si fir intins!