Nu exista “ultima zi de pescuit…”

December 31st, 2009 Postat in Amici PeApa, Dunare, Pe Apa, Pescuit

Hello people!

Nu puteam sa las anul sa se sfarseasca in liniste… sa se duca in neantul anilor trecuti… Nu fara sa mai incerc o data… Sau poate as fi stat linistit acasa la o felie de cozonac si niste partide de darts…
Nu a fost nimic premeditat… dar parca aveam febra… probabil ca decizia fusese luata demult, si biata mea constiinta se prefacea ca se opune 😀
Am plecat cu un prieten (Edison), spre o Dunare capricioasa, cu apele tulburi si in crestere, sperand sa vedem cativa salai… Afara era 30 Decembrie 2009.
A fost o zi frumoasa, cu pescuit greu, cu pesti mofturosi, cu 3’C in apa, si cu vreo 15 salai, scosi dintr-o “garsoniera” aflata la 12m sub apa ;).
Ne-am ancorat barcile la 15m in amonte de un prag dupa care se adaposteau ceva salai si am bagat jiguri grele pentru a scotoci bine locul…

Spre sfarsitul zilei, dupa ce s-au prins salai de matrita de 1,2-2kg, (Edi a avut unul de 2,5kg) ma loveste o idee sa fac o lansare departe de barca. Am pus un jig de 70g si am lansat la vreo 50-60m de barca…
Am si spus ca nu or fi toti salaii dupa un singur prag… Salt jigul de cateva ori, il conduc din 3-4 pompaje spre apa adanca; in apropierea ultimului prag, stopez cu varful lansetei aproape de verticala si o trasatura brutala imi intrerupe sirul gandurilor.
Intep tare! foarte tare; la distanta mare de barca firul avea si ceva burta, plus vantul…
L-am simtit greu… iar curentul puternic ajuta salaul aflat inca departe… totusi am fortat un pic sa-l ridic cativa metri, pentru a-l scoate din labirintul de dedesubt…
Edi ma intreaba daca e mare, eu ii zic sa scoata camera ca sigur avem ce filma/poza 😉
Scos de pe apa adanca, tot recuperam fir, in pompaje scurte si pestele parca venea din fantana… ma asteptam sa-l vad din clipa in clipa… In sfarsit apare: verde deschis, poate de la apa rece… privire de gheata…si jigul in coltul gurii. Nu stiu cine a inventat Boga-Grip, dar providentiala scula 😀 in 2 secunde pestele era in barca… 78cm si 5kg, o frumusete de salau…

Au urmat cateva poze, si felicitarile (printre dinti) ale lui Edi “tot tu l-ai prins pe ala mare” “nu era rau sa-l fi prins eu….” 😀

Un sfarsit de an de poveste..
Daca ma gandesc ca afara este 30 Decembrie iar apa mai avea un pic pana la punctul de inghet, rezultatele acestor ultime partide mi se par de vis ;).
Pe 23 Decembrie am crezut ca este ultima zi de pescuit (pe 2009), dar adevarul e ca nu exista o ultima zi de pescuit, poate doar, cum zicea Camil Petrescu “Ultima noapte de dragoste… “,

An nou fericit cu impliniri si sanatate va doresc si incercati sa petreceti mai mult timp peApa…

The End.

P.S.
Revelionul vine val-vartej, iar eu am o lista de la Andreea:
-Icre (de crap)
-Salau pane (din baiatul de 5kg)/ pesmet+ou+pesmet+ou 😀
-Curatenie prin casa
-eventual sters praful
-barbierit
Andreea imi dicta si eu am scris lista, ca doar nu ma durea mana ;).
Ma apuc de treaba, ca destul am “haiducit”… 😀