Pescuit de uzura…

May 27th, 2010 Postat in Amici PeApa, Dunare, Pe Apa, Pescuit

Niciodata nu pot spune ca am pescuit prea mult…
Am astptat cu viu interes deschiderea sezonului de pescuit pe Dunare, iar in ultimele saptamani am stat cu mana blocata pe mouse, intepenit si el pe cotele apelor Dunarii. Iar vestile nu erau bune; ploile din Europa, Romania si in general din acest colt de galaxie dandu-mi fiori reci…

Previziunile s-au adeverit: Dunarea fiind in weekend-ul trecut si umflata si  tulbure, plus niste atentionari de ploi, cod galben(si alti pesti colorati) pentru tot weekend-ul. Desi sunt sufletist, nu am pus la suflet, asa ca am acceptat sugestiile prietenilor (Andrei si Edi) de a iesi la un pescuit de control pe Dunare. Duminica am plecat mai tarziu, astfel ca am ajuns la Oltenita, pe la ora 11… cerul era exact ca in poezia definitorie a lui Bacovia (plumb), ici colo cate un tunet infundat, semn ca nu vom scapa asa usor :D.

Pescuit dedicat rapitorilor: avat, salau, somn, adica jiguri & voblere. Dupa ce am intrat pe apa a inceput sa ploua frumos, pacat ca noi nu aveam culturi in barca; pentru agricultura sigur a fost o ploaie buna…  Apoi a iesit soarele, apoi iar a plouat, si iar acelasi scenariu… Totusi pana la urma cerul s-a indurat de noi pacatosii, astfel ca de la 17 si pana spre ora 20 cand am iesit de pe apa, am avut o vreme frumoasa cu soare si nori risipiti…

Doar pestii lipseau. Am incercat cam tot ce era prin trusa: jiguri, voblere deep-diver, shallow water, lipless-uri, le-am dat de toate; cu aroma, fara aroma…cu stimul de gust… fara stimul, doar in whisky nu le-am inmuiat :D. Apoi ne-am dat seama de ce nu tragea: cotele erau prea mari, presiunea era cand scazuta, cand crescuta… nici noua nu ne venea sa mancam sandvisurile, daramite pestii sa atace “maimutele” noastre… 😀 .

Oricat de hotarati am fost, pestii au ramas insensibili la sentimentele noastre… doar eu am avut un atac din partea unui avat (vazut) care a urmarit voblerul pana langa barca si l-am scapat in secunda doi…

Pe cat de vioi si plini de energie am venit, pe atat de greu ne-am mobilizat sa plecam acasa. Si a trecut ziua de Duminica. Sincer, am crezut ca gata, imi ajunge cat am pescuit si cat nu am prins,  😀 stau acasa mi-am zis… eram foarte sigur ca voi sta acasa…

Dar am vorbit cu Vlad,  stiti genul ala de vorbe: ce facem maine? lasa, daca esti obosit… 🙂  in mine scapara dorinta de a prinde ceva; e frumos si sa admiri peisage, dar sa prinzi un peste parca are alt farmec. Decizia a fost luata  pe la ora 23 si s-a numit Sandulita… Asa ca dimineata, nu foarte devreme (pe la 6,30) ne-am mobilizat, astfel ca la 8:10 asteptam cuminti sa vina domnul administrator sa ne dea o barca.

Bine, nu chiar atat de cuminti, eu unul lansand, de pe un mal de 2m inaltime, un jig echipat cu un Ripper de 3″ si dupa 2-3 pompaje scurte, am o trasatura violenta. Intep, este! “Salau!”  mi-am zis in sinea mea, dar am scos un biban, o frumusete! O incurajare mai buna nici ca se putea: un peste din prima lansare…

Cam ala a fost ultimul semn bun… odata intrati pe apa a inceput un pescuit de anduranta cu multe insistente, pe diverse structuri scufundate… Totusi dupa aproximativ o ora, am pus un Silver Phantom 3″, iar Vlad a spus “sa vezi ca la asta prinzi”. Cum nu puteam sa-i las profetia neimplinita, am avut o trasatura si am driluit un salau frumusel,  la vreo 50-55cm… Pozat, nepupat si eliberat.

Apoi a inceput vantul. Un vant in rafale bun de wind surfing, de inaltat zmeie si care ne obliga sa pescuim cu jiguri relativ mai grele… Vlad are si el 2-3 trasaturi, un Bay Smelt retezat… alti salai scapati dupa teapa (da, inca se mai antreneaza la tepe). Apoi ne-am mutat pe diverse locuri promitatoare, unde as fi jurat ca-l vom “demola” pe salau… Vlad sparge monotonia cu un biban frumos, foarte frumos, modelul Sarulesti, de aproape 2lbs… si ne mai vine inima la loc… A gresit la un Firetiger de 3″ 😉

Apoi orele trec si ne amintim ca am promis acasa ca venim la un 16-17… Si eu si Vlad ne dam seama ca pestii fie nu au chef, fie nu sunt unde pescuim noi, asa ca ne pozitionam cu barca desupra unui copac scufundat. Am pescuit cu salt worms pe jig clasic, dar cu varful ascuns. Tehnica: vertical printre crengi si repejor am avut amandoi cateva trasaturi… eu reusind sa intep un salau, pe care l-am agatat (si pierdut) intr-un fir lasat probabil de un alt pescar. Am mai prins un biban pe off-setul improvizat, si cum timpul ne presa am mai incercat o agatatura in acelasi mod, cu jig si viermii sarati. Dupa ceva insistenta am prins un strap stresat care a tras atat de fin ca puteam sa jur ca e o platica…

Printre alte “capturi” se numara si 2 iepuri, un uliu, 2 vulpite surprinse intr-o fotografie…

Venisem la Sandulita cu ganduri mari. Amandoi, in drumul catre mal, ne gandeam “unde am gresit?” si eu unul nu am ajuns la nicio concluzie… Eram usor demoralizat… 2 salai si 2 bibani imi parea un rezultat norocos… inca putin ghinion si nu as fi prins nimic. Este vorba aia romaneasca cu pomul laudat… Desi nu ne-am dus cu sacul, ne-am dus cu 2 aparate de fotografiat cu cardurile pregatite sa primeasca multe poze cu  salai si bibani… Vlad de un optimism incurabil, dimineata pe racoare, voia sa facem un pariu cu cine prinde primul salau de 4kg :D; eu am zis macar de 3kg… :). La mal domnul Sandu (cel in grija caruia este lacul) ne-a incurajat, povestit despre salai de 5-6kilograme, despre o stiuca de legenda… eliberata “chiar acolo” , incat si eu si Vlad am fi revenit a doua zi gata sa ne “razbunam”.

Am o concluzie totusi: e bine sa fim mai pregatiti pentru astfel de momente… pentru zilele cu partide mai grele, mai dificile, in care rabdarea si nervii ne sunt puse la incercare… Niciodata nu am putut spune ca am pescuit prea mult, dar asa obosit si aproape de senzatia “nu-mi mai trebuie pescuit” nu am mai fost…

Poate si de asta zic: curaj si fir intins!