Avati prietenosi la Podul Prieteniei…

June 19th, 2010 Postat in Dunare, Pe Apa, Pescuit

Desi Dunarea a inceput sa semene cu Amazonul am hotarat sa incerc tot pe Dunare… si cum ma tot perpeleam..daca sa ma duc departe sau aproape… am zis sa incerc aproape; mai precis la  Giurgiu… unde candva in alte vremuri si cote am prins salai si avati…
Conjunctura a facut sa nu am partener 😀 dar cum zicea si Vlad “asa cum ti-ai dorit” fiindca stie cat de mult imi place sa pescuiesc singur: sa ma plimb cu barca sa insist (pana imi “cad” mainile) pe un loc… fara sa-mi pese ca nu am un tac, fara sa ma “bruieze” nimeni cu vorbe “o fi bine, o fi rau” 😀

Am intrat Lacul Florilor/Plantelor (mereu le incurc), apoi am iesit in amonte de podul Prieteniei, care uneste cele 2 tari cu atitudine prietenoasa :D…

Dunarea era la fel de frumoasa ca de obicei… totusi as fi peferat un minus 4m la cota de 634cm…  :(, apa era umflata tulbure si curgea rapid… Copacii la umbra carora stateau lazile frigorifice cu bere, acum erau sub apa, iar in varful lor din cand in cand rapea cate un avat…

Dupa 2-3h  in care am incercat in zadar sa gasesc urma unui salau, am ajuns chiar sub pod unde incepe bratul Ara…si dupa mai multe incercari nereusite, m-am ancorat…

Avatul desi nu este dragostea mea, azi s-a dovedit a fi o dragosate de conjunctura; doar el (aspius aspius) mai facea cate-o acrobatie printre pomii scufundati… Mi-am zis sa incerc sa pacalesc si eu un “tarpon” romanesc…  A fost o decizie inspirata: 5 atacuri si 3  avati prinsi toti pe un vobler primit cadou de ziua mea 😀 (tnx copii)… atacuri ferme, urmariri; mi-am zis wow! asta da vobler de avat!

Cred ca-mi voi achizitiona si cealalta culoare “Silver Orange” 😉
Si cam asta a fost… pe la ora 14 deja se adunau nori negri la orizont si am zis sa nu-mi fortez norocul…asa ca am plecat catre mal…

Dunarea era la fel de frumoasa ca de obicei…

pana scade apa: curaj si fir intins!